România cu coada între picioare
Există un trend în blogosferă, amplificat cu siguranţă şi de apropierea sărbătorilor de iarnă, care cel puţin teroretic ne fac mai buni, mai calzi, mai darnici, mai înţelegători şi anume acela de a scrie numai în cheie pozitivă, să scoatem numai lucrurile frumoase în faţă. Da, e foarte bine să contrabalansăm prin postările noastre blogosferice, fie şi parţial apetenţa aproape exclusivă spre ştiri negative, alarmiste, prapăstioase ale presei. E un subiect de postare mai elaborată, ceea ce am să încerc zilele următoare.
Imaginea neputiintei / foto: gsp.ro
Astăzi însă mă întorc la categoria “Injecţii” şi folosesc un ton critic (mânios controlat), la adresa naţionalei noastre de handbal feminin care a ratat obiectivul minimal la actualul turneu final al Campionatului Mondial din Brazilia, pierzând accederea în sferturile de finală, ceea ce ar fi echivalat în proporţie de 90% cu calificarea la Olimpiada de vara Londra 2012. Croaţia a pus capăt prezenţei româneşti dispunând de echipa condusă de Radu Voina în optimile de finală în urmă cu puţin timp cu 28-27.
S-a încheiat astfel o serie neagră de 4 partide fără victorie, după egalul cu Japonia (!) şi înfrângeri la Brazilia şi la Franţa (cu o diferenţă uluitoare de 19 goluri!!!) Odată cu ea cred că şi o generaţie de handbaliste care au adus României un titlu de vicecampionă mondială (2005) şi medaliile de bronz europene anul trecut se retrag de sub lumina reflectoarelor, lăsând în urmă gustul neputiinţei şi al lucrului terminat prost.
Explicaţiile ar putea fi multe, de la managementul şi metodica de pregătire, vezi organizarea inoportună cu câteva zile înainte de plecarea spre America de Sud a turneului amical Trofeul Carpaţi la Dr. Turnu Severin, până la valoarea îndoielnică a primei noastre ligi, cu un Oltchim solitar care mărşăluieşte în gol şi cu probleme serioase de finanţare la majoritatea echipelor.
Am mai spus-o, handbalul, desigur cel feminin, este unul dintre singurele sporturi de echipă prin care mai scoatem capul în lume, doar naţionalele masculine de rugby şi polo mai contează în ierahiile internaţionale şi cu toate acestea iată aproape nimeni nu bagă în seamă acest sport. Televiziunea publică nu a catadiscit să transmită meciurile celei mai titrate naţionale a României din ultimii 10-15 ani şi asta spune aproape totul, lăsând o televiziune privată să transmită meciurile unui public cvasi-restrâns. Da, doamnelor, domnişoarelor şi domnilor, handbalul e un sport ce merită mai mult!
If you enjoyed this post, please consider to leave a comment or subscribe to the feed and get future articles delivered to your feed reader.
Histats.com 
Pacat de fetele astea, au muncit atat de mult dar se pare ca s-a gresit ceva la pregatire, la deplasare, nu stiu.
Da, Voina a atras atentia inaintea turneului de la severin de inutilitatea si chiar nocivitatea lui. Se putea mai mult si cu Japonia! Despre Croatia ce sa mai zic? Hai România!
Dezamagitor, intr-adevar. La noi s-au vazut prea mult absentele din lot iar cele care au jucat nu si-au putut pastra luciditatea pana la capatul jocului cu croatele.
Si eu am militat pe blog pentru o atentie mare pe care presa scrisa si vorbita sa i-o acorde handbalului, iar decizia TVR de a nu transmite meciurile de la CM m-a enervat!